Introducere
- de Michael James -
La fel ca Uḷḷadu Nāṟpadu și alte opere importante pe care Bhagavan Sri Ramana le-a compus în limba tamilă, Upadēśa Undiyār a fost scrisă la rugămintea lui Muruganar. Pentru a înțelege în mod corect învățăturile pe care Bhagavan ni le dă în această operă, trebuie să înțelegem contextul în care el a compus-o.
Muruganar a fost nu numai cel mai important discipol al lui Bhagavan, ci și un mare savant al limbii tamile. Acesta a venit pentru prima oară la Bhagavan în septembrie 1923 și i-a oferit acestuia un cântec pe nume Dēśika Padigam, pe care îl compusese înaintea sosirii sale. La scurt timp după, Muruganar a compus un alt cântec pe nume Tiruvembāvai. Remarcând frumusețea poetică a versetelor și ideile înalte exprimate în acestea, Bhagavan i-a spus: „Acesta este în stilul lui Manikkavacakar (poet sfânt tamil din sec. IX care a compus Tiruvācakam; numele său se traduce prin „cel ale cărui cuvinte sunt precum nestematele”). Poți să cânți ca Manikkavacakar?” Muruganar a fost luat prin surprindere la auzul acestor cuvinte și a exclamat: „Unde este mintea mea ignorantă, care este oarbă precum bufnița în timpul zilei și care este mai întunecată decât întunericul nopții? Și unde este trăirea de sine (ātma-anubhuti) a lui Manikkavacakar, în care întunericul iluziei a fost risipit și în care adevărata cunoaștere (mey-jñāna) a răsărit? A compara mintea mea proastă cu înalta sa trăire înseamnă a compara un licurici cu strălucirea stelelor.” Odată ce Muruganar și-a exprimat astfel nevrednicia, Bhagavan a strălucit prin privirea grației sale în inima lui, făcându-i astfel mintea să înflorească și permițându-i să compună măreața operă Śrī Ramaṇa Sannidhi Muṟai. Bhagavan a declarat ulterior că aceasta se află la același nivel ca Tiruvācakam, faimoasa operă a lui Manikkavacakar.
Śrī Ramaṇa Sannidhi Muṟai este o colecție de mai bine de 120 de cântece de laudă la adresa lui Bhagavan compuse de Muruganar. Multe dintre ele sunt cântate în același stil și același metru poetic ca cele din Tiruvācakam. Există în Tiruvācakam un cântec pe nume Tiruvundiyār în care Manikkavacakar cântă despre unele līlā (jocuri divine) ale Domnului Siva. Așadar, în 1927, când Murugunar a început să compună propriul său Tiruvundiyār, el a decis să urmeze o tematică similară și a început astfel a cânta despre diversele līlā jucate de mai mulți zei, considerându-i însă pe toți a fi nimeni altcineva decât însuși Bhagavan Ramana.
Sadhu Om a fost întrebat odată de niște devoți: „Kavyakantha Ganapati Sastri susține că Bhagavan este o întrupare sau un avatāra a zeului Subrahmanya. Alți devoți spun că este o întrupare a lui Siva. Care era părerea lui Muruganar? Potrivit lui, Bhagavan a fost întruparea cărui zeu?”. Acesta a răspuns zâmbind: „Potrivit lui Muruganar, lucrurile stau exact invers. Convingerea sa era că toți zeii sunt întrupări sau manifestări ale lui Bhagavan.” Această convingere a lui Muruganar este exprimată minunat în cântecul său, Tiruvundiyār.
Deoarece dobândise cunoașterea de sine prin grația lui Bhagavan, Muruganar știa din propria sa experiență că Bhagavan este unica și nelimitata realitate supremă și că toți zeii și întrupările divine sunt de fapt manifestări ale acestei realități supreme. Deși realitatea supremă se poate manifesta în nenumărate nume și forme divine, cea mai înaltă dintre acestea este întotdeauna numele și forma lui sadguru. Așadar, fiind un discipol exemplar, Muruganar a fost atras în devoțiune numai către numele și forma lui sadguru, Bhagavan Ramana, după cum explică în Śrī Ramaṇa Jñāna Bōdham, volumul 3, versetul 1023:
aṟiyādē ṉalla ṉanēkarpōṯ ṟōṉḏṟu
miṟaiva relārumoṉ ḏṟeṉḏṟē — aṟindu
mavaraṉaiva ruḷḷu mavāviyeṉ cintai
śivaramaṇaṉ bālē selum.
Despărțirea cuvintelor:
aṟiyādēṉ allaṉ. anēkar pōl tōṉḏṟum iṟaivar elārum oṉḏṟu eṉḏṟē aṟindum, avar aṉaivar uḷḷum avāvi eṉ cintai śiva-ramaṇaṉ pālē selum.
Traducere:
Nu e ca și cum nu știu. Deși știu că toți acești zei, care apar ca fiind mai mulți, sunt de fapt una, dintre toți mintea mea se revarsă cu dragoste numai către Siva-Ramana.
Astfel, el cântă în Tiruvundiyār despre līlā-urile lui Vinayaka, Subrahmanya, Vishnu și ale întrupările sale precum Rama și Krishna, Siva, Buddha și Iisus, considerându-i pe toți a fi manifestări ale lui Bhagavan Ramana. Tiruvundiyār este împărțit în două părți. Prima parte este alcătuită din 137 de versete (versetele 1277-1423 din Sannidhi Murai) care relatează diverse jocuri divine descrise în Puranele hinduse, iar a doua parte conține 7 versete (versetele 1414-1420 din Sannidhi Murai) care descriu cum Buddha a menținut dharma compasiunii (versetele 1-5) și cum Iisus Hristos a fost răstignit pentru a răscumpăra păcatele celorlalți (versetele 6-7).
Sri Muruganar
În prima parte, Murugunar cântă despre cum Vinayaka a rupt osia trăsurii tatălui său (1-2), despre cum Subrahmanya a supus egoul lui Brahma (3), a oferit upadēśa lui Siva și s-a jucat cu Vishnu (10-11), despre cum Vishnu l-a ucis pe Hiranaya (12) și și-a revărsat grația peste Mahabali (13-16), despre cum Rama s-a îndurat de Ravana (17), despre cum Krishna l-a învățat pe Arjuna care este datoria sa (18) și despre cum Siva a băut otrava (19), a supus pe Kali prin dansul său (20-21), a smuls unul dintre capetele lui Brahma (22), l-a ucis pe Andhakasura (23), i-a ars pe Tripurasura printr-un simplu râset (24-34), a pedepsit pe Daksha (35-36), l-a distrus pe Jalandharasura (37), a jumulit elefantul (38), l-a ars pe Kama (39-51), l-a lovit cu piciorul pe Yama (52-61), i-a arătat compasiune lui Ravana (62-66), i-a binecuvântat pe Brahma și Vishnu când l-au venerat ca Annamalai, după ce nu au reușit să ajungă la capul sau la picioarele sale (67-69) și în final i-a luminat pe asceții din pădurea Daruka (70-137).
Opera Upadēśa Undiyār a luat naștere în contextul acestei ultime līlā descrise în prima parte din Tiruvundiyār. După ce a descris (în versetele 70-102) cum Bhagavan în forma lui Siva a apărut în fața asceților (tapasvi) pentru a le potoli mândria și a-i aduce pe calea spre eliberare, Muruganar a ajuns în punctul în care Siva urma să le ofere acestora învățătura sa spirituală (upadēśa). Gândind că nu se cade ca el să decidă ce învățături le-ar fi dat Siva acestor asceți pentru a-i înalță din starea lor de imaturitate, în care erau orbiți de atașamentul lor față de calea acțiunilor (karma) rituale, și a-i conduce gradual până să fie apți să ajungă la calea directă spre eliberare, Muruganar l-a rugat pe Bhagavan să dezvăluie esența învățăturilor pe care el însuși le-a dat-o acestora când a apărut ca Siva în străvechime. Potrivit versetelor 103-132 din prima parte din Tiruvundiyār (versetele 1379-1408 din Sannidhi Murai), Bhagavan a compus esența învățăturii spirituale (upadēśa) pe care Siva le-a oferit-o asceților din pădurea Daruka.
În timpul compunerii acestor treizeci de versete, Bhagavan a discutat în detaliu cu Muruganar toate ideile care urmau a fi prezentate una după alta într-o ordine atent aranjată și echilibrată, iar în decursul acestor discuții variantele inițiale ale versetelor 16, 28 și 30 au fost compuse de Muruganar și revizuite ulterior de Bhagavan. Atât de strânsă era colaborarea cu care au lucrat cei doi.
Textul principal (nūl) al Upadēśa Undiyār este alcătuit din aceste treizeci de versete, pe care Bhagavan le-a tradus pe urmă în sanscrită, telugu și malayalam sub titlul Upadēśa Saram (Esența învățăturii). Lucrarea în tamilă este alcătuită dintr-o prefață (pāyiram) compusă de Muruganar, șase versete de introducere (upōdghātam) pe care Bhagavan le-a selectat din opera Tiruvundiyār a lui Muruganar, textul principal (nūl) și cinci versete de laudă pe post de încheiere (vāṙttu), care sunt ultimele cinci versete din prima parte a Tiruvundiyār.
În fiecare verset din upōdghātam, nūl și vāṙttu, ultimul cuvânt al versurilor doi și trei este undīpaṟa. Acesta este alungirea poetică a verbului undipaṟa, în care paṟa este rădăcina și forma imperativă a unui verb care înseamnă „a plana” sau „a pluti în aer”, iar undi pare a fi numele unui joc jucat de femei în străvechime, probabil o formă timpurie de badminton, în care un grup de jucători încercau să țină mingea sau fluturașul în aer pe cât posibil. Cuvântul undi poate însemna de asemenea mingea sau fluturașul folosit în acest joc, caz în care undī ar fi forma sa de vocativ, astfel că undī paṟa poate însemna „zboară, minge” sau „zboară fluturaș”. Probabil că Manikkavacakar intenționa ca Tiruvundiyār să fie cântat în timpul acestui joc, astfel că a folosit un metru poetic în care acest cuvânt apare la finalul versurilor doi și trei ale fiecărui verset. Deși nu are vreo însemnătate anume în interiorul versetelor, acest cuvânt dă o notă foarte veselă și jucăușă învățăturilor profunde pe care Bhagavan ni le oferă în Upadēśa Undiyār.
Pentru a înțelege ce ne învață Bhagavan în Upadēśa Undiyār, mai ales în primele cincisprezece versete, trebuie să citim și să analizăm cu atenție upōdghātam și rezumatul poveștii cuprinsă în acesta. Deși în Purane asceții din pădurea Daruka sunt descriși ca fiind ṛṣi sau rishi (văzători sau înțelepți) care făceau tapas (austerități sau nevoințe), care era de fapt starea minții lor, ce fel de tapas făceau ei și ce încercau ei să obțină prin acesta?
Acești așa numiți rishi urmau calea kāmya karma (calea acțiunilor ritualice făcute pentru îndeplinirea dorințelor) prescrisă de pūrva mīmāṁsā, un sistem filozofic axat pe interpretarea și practicarea porțiunii preliminare și de departe cea mai mare a Vedelor, anume Karma Kāṇḍa. Neștiind că adevăratul țel al vieții este eliberarea, care înseamnă eradicarea egoului, ei își demonstrau ignoranța prin acțiuni precum îndeplinirea diverselor tipuri de yāga și yajña (sacrificii), prin care urmăreau să obțină puteri, siddhi și alte surse de plăcere atât în lumea aceasta, cât și în cealaltă. Fiind experți în îndeplinirea a astfel de sacrificii și în alte tehnici precum mantra, yantra și tantra, ei deveniseră beți de trufie. Erau atât de mândri de puterea și eficacitatea karmelor lor încât ajunseseră să creadă că nu există alt Dumnezeu în afară de karma. „Numai karma are importanță. Eforturile pe care le depunem în îndeplinirea acestor karme au puterea de a-și produce propriul rod; ele trebuie să își producă propriul rod; nici măcar Dumnezeu nu le poate opri. Nu trebuie să ne preocupăm de alt Dumnezeu în afară de karmele noastre” – aceasta era atitudinea lor arogantă.
Deoarece asceții se abătuseră mult de la calea care duce la adevăratul țel, acela al distrugerii egoului, era nevoie ca Domnul Siva, oceanul compasiunii, să îi facă să înțeleagă greșeala lor și să îi aducă înapoi pe calea cea bună. Astfel, el s-a manifestat în forma unui cerșetor și i-a făcut să înțeleagă că până și cele mai puternice karme ale lor nu au nicio putere în fața lui. Mândria lor a fost astfel supusă și ei s-au rugat lui pentru izbăvire.
Din cauză că mințile lor deveniseră foarte grosiere și nerafinate în urma atașamentului lor îndelungat față de karma, Siva știa că nu îi poate aduce imediat la calea subtilă a investigării de sine (ātma-vicāra), care este singura cale directă spre eliberare, astfel că el a trebuit să îi ghideze către aceasta în mod gradual. Acesta este motivul pentru care Bhagavan a trebuit să sintetizeze în primele cincisprezece versete din Upadēśa Undiyār căile niṣkāmya karma, bhakti și yōga, pe care Siva le-a expus asceților pentru a le înălța mințile în mod treptat spre nivelul de maturitate necesar pentru ca ei să înțeleagă că eliberarea nu poate fi atinsă decât prin investigarea de sine. Numai după ce a sintetizat aceste căi și a explicat cum scopul fiecăreia este să conducă în cele din urmă la calea investigării de sine, care este adevărata cale jñāna, Bhagavan a putut să o explice pe aceasta mai în detaliu începând cu versetul 16.
Așadar, nu trebuie să considerăm că toate căile spirituale descrise de Bhagavan în Upadēśa Undiyār fac parte din învățăturile sale directe. Deși este adevărat că în timpul vieții sale el a oferit instrucțiuni cu privire la aproape orice fel de practică spirituală, cu scopul de a călăuzi pe cei care urmau deja asemenea practici și care nu erau încă dornici să urmeze calea directă a investigării de sine, care este de fapt nucleul și esența învățăturilor sale? Putem spune oare că pūjā, japa, dhyāna și prāṇāyāma sunt elemente centrale ale învățăturii sale? Oare el a venit pe pământ în epoca noastră pentru a ne învăța asemenea practici?
Deși a recunoscut eficacitatea acestor practici ca fiind căi indirecte care, dacă sunt urmate cu devoțiune și fără dorință de a obține ceva pentru sine însuși, vor purifica mintea în mod treptat și vor conduce mai devreme sau mai târziu la calea directă a investigării de sine (după cum indică în versetul 3), motivul principal pentru care Bhagavan s-a întrupat în epoca modernă nu a fost acela de a îngădui asemenea practici indirecte, care fuseseră deja expuse în scripturile străvechi. Scopul principal al vieții sale a fost acela de a ne învăța de ce și cum să practicăm calea simplă și directă a investigării de sine, care este singura cale prin care putem fi conștienți de noi înșine așa cum suntem de fapt și prin care putem astfel eradica pe ego. Acesta este motivul pentru care învățăturile sale sunt axate pe calea investigării de sine, cale ce ocolește nevoia de orice alt tip de practică spirituală.
În 1928, la un an după ce Bhagavan a compus Upadēśa Undiyār, Muruganar l-a rugat: „Pentru a fi izbăviți, dezvăluie-ne natura realității și calea prin care putem ajunge la ea” (Uḷḷadu Nāṟpadu pāyiram, verset de introducere). Bhagavan a compus astfel Uḷḷadu Nāṟpadu, operă în care singura practică expusă este cea a investigării de sine și în care nu a făcut decât câteva trimiteri indirecte la alte practici. Așadar, numai calea investigării de sine este adevărata esență a învățăturilor sale, pe care a expus-o atât în Uḷḷadu Nāṟpadu, cât și în ultimele cincisprezece versete din Upadēśa Undiyār.