Nāṉ Ār?
- Cine sunt eu? -
"Swami, cine sunt eu?"
- Sivaprakasam Pillai către Bhagavan Ramana
Paragraful 1:
sakala jīvargaḷum duḥkham eṉbadu iṉḏṟi eppōdum sukham-āy irukka virumbuvadālum, yāvarukkum taṉ-ṉ-iḍattil-ē-y-ē parama piriyam iruppadālum, piriyattiṟku sukham-ē kāraṇam ādalālum, maṉam aṯṟa niddiraiyil diṉam aṉubhavikkum taṉ subhāvam āṉa a-c-sukhattai y-aḍaiya-t taṉṉai-t tāṉ aṟidal vēṇḍum. adaṟku nāṉ ār eṉṉum ñāṉa-vicāram-ē mukkhiya sādhaṉam.
Cum toate ființele vii doresc [iubesc] să fie întotdeauna fericite fără [a avea parte de] ceea ce se cheamă suferință, cum fiecare are cea mai mare dragoste pentru sine însuși și cum fericirea este singura cauză a dragostei, este necesar a se cunoaște pe sine pentru a obține acea fericire, în fapt adevărata noastră natură, de care ne bucurăm zilnic în somnul [fără vise], care este lipsit de minte. Pentru asta, calea directă este numai jñāna-vicāra [investigarea conștiinței] numită „cine sunt eu?”.
Paragraful 2:
nāṉ ār? sapta dhātukkaḷāl āhiya sthūla dēham nāṉ aṉḏṟu. śabda, spariśa, rūpa, rasa, gandham eṉṉum pañca viṣayaṅgaḷaiyum taṉi-t-taṉi-y-ē aṟigiṉḏṟa śurōttiram, tuvakku, cakṣus, jihvai, ghirāṇam eṉgiṟa ñāṉēndiriyaṅgaḷ aindum nāṉ aṉḏṟu. vacaṉam, gamaṉam, dāṉam, mala visarjaṉam, āṉandittal eṉṉum aindu toṙilgaḷaiyum seygiṉḏṟa vākku, pādam, pāṇi, pāyu, upastham eṉṉum kaṉmēndiriyaṅgaḷ aindum nāṉ aṉḏṟu. śuvāsādi ain-toṙilgaḷaiyum seygiṉḏṟa pirāṇādi pañca vāyukkaḷum nāṉ aṉḏṟu. niṉaikkiṉḏṟa maṉamum nāṉ aṉḏṟu. sarva viṣayaṅgaḷum sarva toṙilgaḷum aṯṟu, viṣaya-vāsaṉaigaḷ-uḍaṉ māttiram porundi-y-irukkum aññāṉamum nāṉ aṉḏṟu. mēl solliya yāvum nāṉ alla, nāṉ alla v-eṉḏṟu nēti-seydu taṉittu niṟkum aṟivē nāṉ. aṟiviṉ sorūpam saccidāṉandam.
Cine sunt eu? Corpul grosier, format din cei șapte constituenți [chil, sânge, carne, grăsime, oase, măduvă și lichid seminal] nu este „eu”. Cele cinci organe de simț, anume urechea, pielea, ochiul, limba și nasul, care cunosc cele cinci percepții senzoriale, anume sunetul, atingerea, forma, gustul și mirosul, nu sunt „eu”. Cele cinci organe de acțiune, anume gura, picioarele, brațele, anusul și organele genitale, care săvârșesc cele cinci acțiuni, anume vorbirea, mersul, acțiunile brațelor, excreția și plăcerea [sexuală], nu sunt „eu”. Cele cinci funcții metabolice, începând cu prāṇa [respirația], care săvârșesc cele cinci procese metabolice, începând cu respirația, nici acestea nu sunt „eu”. Nici chiar mintea, care gândește, nu este „eu”. Nici măcar acea stare de ignoranță [de absență a conștientizării fenomenelor], în care doar acele viṣaya-vāsanā [tendințe de a experimenta diverse fenomene] mai rezidă, nu este „eu”. Eliminând toate cele de mai sus ca „nu eu”, „nu eu”, acea conștiință care rămâne separată [sau izolată] – doar aceea sunt eu. Natura acestei conștiințe este sat-cit-ānanda [existență-conștiință-fericire].
Paragraful 3:
sarva aṟiviṟkum sarva toṙiṟkum kāraṇam-āhiya maṉam aḍaṅgiṉāl jaga-diruṣṭi nīṅgum. kaṟpita sarppa-ñāṉam pōṉāl oṙiya adhiṣṭhāṉa rajju-ñāṉam uṇḍāhādadu pōla, kaṟpitam-āṉa jaga-diruṣṭi nīṅgiṉāl oṙiya adhiṣṭhāṉa sorūpa-darśaṉam uṇḍāhādu.
Dacă mintea, cauza conștientizării [tuturor lucrurilor diferite de sine însuși] și a întregii activități, încetează [sau se stinge], jagad-dṛṣṭi [perceperea lumii] va dispărea [sau va fi risipită]. Dacă conștientizarea șarpelui iluzoriu nu ia sfărșit, conștientizarea funiei, [care este] adhiṣṭhāna [baza sau fundamentul], nu va răsări. La fel, dacă perceperea lumii, care este [în fapt] kalpita [o închipuire, imaginație sau creație mentală], nu ia sfârșit, nu va fi văzută [cunoscută] svarūpa [adevărata formă sau natură a sine însuși], [care este] adhiṣṭhāna.
Paragraful 4:
maṉam eṉbadu ātma-sorūpattil uḷḷa ōr atiśaya śakti. adu sakala niṉaivugaḷaiyum tōṯṟuvikkiṉḏṟadu. niṉaivugaḷai y-ellām nīkki-p pārkkiṉḏṟa-pōdu, taṉi-y-āy maṉam eṉḏṟu ōr poruḷ illai; āhaiyāl niṉaivē maṉadiṉ sorūpam. niṉaivugaḷai-t tavirttu jagam eṉḏṟu ōr poruḷ aṉṉiyam-āy illai. tūkkattil niṉaivugaḷ illai, jagamum illai; jāgra-soppaṉaṅgaḷil niṉaivugaḷ uḷa, jagamum uṇḍu. silandi-p-pūcci eppaḍi-t taṉ-ṉ-iḍam-irundu veḷiyil nūlai nūṯṟu maṟupaḍiyum taṉṉuḷ iṙuttu-k-koḷḷugiṟadō, appaḍiyē maṉamum taṉ-ṉ-iḍattil-irundu jagattai-t tōṯṟuvittu maṟupaḍiyum taṉṉiḍamē oḍukki-k-koḷḷugiṟadu. maṉam ātma-sorūpattiṉiṉḏṟu veḷippaḍum-pōdu jagam tōṉḏṟum. āhaiyāl, jagam tōṉḏṟum-pōdu sorūpam tōṉḏṟādu; sorūpam tōṉḏṟum (pirakāśikkum) pōdu jagam tōṉḏṟādu. maṉadiṉ sorūpattai vicārittu-k-koṇḍē pōṉāl tāṉ-ē maṉam-āy muḍiyum. ‘tāṉ’ eṉbadu ātma-sorūpam-ē. maṉam eppōdum oru sthūlattai y-aṉusarittē niṟkum; taṉi-y-āy nillādu. maṉam-ē sūkṣma śarīram eṉḏṟum jīvaṉ eṉḏṟum sollappaḍugiṟadu.
Ceea ce se cheamă „minte” este o atiśaya śakti [o putere extraordinară] care există în ātma-svarūpa [propria formă sau adevărata natură a sine însuși]. Ea face ca toate gândurile să apară [sau proiectează toate gândurile]. Privind, lăsând la o parte [excluzând sau îndepărtând] toate gândurile, nu există nimic pe nume „minte”; așadar, numai gândul este svarūpa [propria formă sau natură a] minții. Lăsând la o parte [excluzând] gândurile [sau ideile], nu există în mod separat ceva pe nume „lume”. În somn nu există gânduri și [în consecință] nu există nicio lume; în starea de veghe și în vis există gânduri și [în consecință] există și o lume. La fel cum un păianjen emite firul dinăuntrul său și apoi îl resoarbe, mintea face ca lumea să apară [sau proiectează lumea] dinăuntrul ei și apoi o dizolvă din nou înăuntrul ei. Când mintea iese din ātma-svarūpa, lumea apare. Așadar, când lumea este percepută, svarūpa [propria formă sau adevărata natură a sine însuși] nu apare; când svarūpa apare [strălucește], lumea nu apare. Investigând continuu natura minții, sine însuși va înceta ca minte [adică, în cele din urmă, sine însuși va apărea ca fiind ceea ce părea înainte a fi mintea]. Ceea ce se cheamă [aici] „tāṉ” [sine însuși] este numai ātma-svarūpa. Mintea dăinuie numai mergând întotdeauna după [urmărind, atașându-se de, fiind atentă la sau căutând] sthūlam [ceva grosier, anume un trup fizic]; singură nu poate dăinui. Numai mintea este descrisă ca fiind sūkṣma śarīra [trup subtil] sau jīva [suflet].
Paragraful 5:
inda-t dēhattil nāṉ eṉḏṟu kiḷambuvadu edu-v-ō aḵdē maṉam-ām. nāṉ-eṉgiṟa niṉaivu dēhattil mudalil enda-v-iḍattil tōṉḏṟugiṉḏṟadu eṉḏṟu vicārittāl, hrudayattil eṉḏṟu teriya varum. adu-v-ē maṉadiṉ piṟappiḍam. nāṉ, nāṉ eṉḏṟu karudi-k-koṇḍirundāluṅ-gūḍa a-vv-iḍattil koṇḍu-pōy viṭṭu-viḍum. maṉadil tōṉḏṟum niṉaivugaḷ ellāvaṯṟiṟkum nāṉ-eṉṉum niṉaivē mudal niṉaivu. idu eṙunda piṟahē ēṉaiya niṉaivugaḷ eṙugiṉḏṟaṉa. taṉmai tōṉḏṟiya piṟahē muṉṉilai paḍarkkaigaḷ tōṉḏṟugiṉḏṟaṉa; taṉmai y-iṉḏṟi muṉṉilai paḍarkkaigaḷ irā.
Aceea ce răsare în trup drept „eu”, numai aceea este mintea. Investigând care este locul în care gândul pe nume „eu” apare prima oară în trup, se va afla că este în inimă [centrul interior al sine însuși]. Numai acela este locul de naștere al minții. Chiar și dacă cineva gândește în mod repetat „eu, eu", va fi condus și lăsat în acel loc. Dintre toate gândurile ce se ivesc [sau răsar] în minte, numai gândul „eu” este primul [cel primordial, de bază, original sau cauzal]. Numai după ce acesta apare se ivesc celelalte gânduri. Numai după ce persoana întâi [ego, gândul primordial pe nume „eu”] apare se ivesc persoanele doi și trei [toate celelalte lucuri]; fără persoana întâi, persoanele doi și trei nu există.
Paragraful 6:
nāṉ-ār eṉṉum vicāraṇaiyiṉāl-ē-y-ē maṉam aḍaṅgum; nāṉ-ār eṉṉum niṉaivu maṯṟa niṉaivugaḷai y-ellām aṙittu-p piṇañ-cuḍu taḍi-pōl muḍivil tāṉ-um aṙiyum. piṟa v-eṇṇaṅgaḷ eṙundāl avaṯṟai-p pūrtti paṇṇuvadaṟku ettaṉiyāmal avai yārukku uṇḍāyiṉa eṉḏṟu vicārikka vēṇḍum. ettaṉai eṇṇaṅgaḷ eṙiṉum eṉṉa? jāggirataiyāy ovvōr eṇṇamum kiḷambum-pōdē idu yārukku uṇḍāyiṯṟu eṉḏṟu vicārittāl eṉakkeṉḏṟu tōṉḏṟum. nāṉ-ār eṉḏṟu vicārittāl maṉam taṉ piṟappiḍattiṟku-t tirumbi-viḍum; eṙunda v-eṇṇamum aḍaṅgi-viḍum. ippaḍi-p paṙaga-p paṙaga maṉattiṟku-t taṉ piṟappiḍattil taṅgi niṟgum śakti y-adhikarikkiṉḏṟadu. sūkṣmam-āṉa maṉam, mūḷai indiriyaṅgaḷ vāyilāy veḷippaḍum pōdu sthūlam-āṉa nāma-rūpaṅgaḷ tōṉḏṟugiṉḏṟaṉa; hirudayattil taṅgumbōdu nāma-rūpaṅgaḷ maṟaigiṉḏṟaṉa. maṉattai veḷiviḍāmal hirudayattil vaittu-k-koṇḍiruppadaṟku-t-tāṉ ‘ahamukam’ alladu ‘antarmukham’ eṉḏṟu peyar. hrudayattilirundu veḷiviḍuvadaṟku-t-tāṉ ‘bahirmukham’ eṉḏṟu peyar. i-v-vidham-āha maṉam hrudayattil taṅgavē, ellā niṉaivugaḷukkum mūlam-āṉa nāṉ eṉbadu pōy eppoṙudum uḷḷa tāṉ māttiram viḷaṅgum. nāṉ eṉṉum niṉaivu kiñcittum illā v-iḍam-ē sorūpam āhum. adu-v-ē ‘mauṉam’ eṉa-p-paḍum. ivvāṟu summā v-iruppadaṟku-t-tāṉ ‘ñāṉa-diruṣṭi’ eṉḏṟu peyar. summā v-iruppadāvadu maṉattai āṉma-sorūpattil layikka-c ceyvadē. aṉḏṟi, piṟar karuttu aṟidal, mu-k-kālam uṇardal, dūra dēśattil naḍappaṉa v-aṟidal āhiya ivai ñāṉa-diruṣṭi y-āha-māṭṭā.
Mintea va înceta [se va stinge sau va dispărea] numai prin investigația „cine sunt eu?”; la fel ca bățul folosit la amestecarea rugului funerar, gândul „cine sunt eu?” [adică atenția cu care se investighează cine sunt eu] va distruge toate celelalte gânduri și, în final, va fi el însuși distrus. Dacă alte gânduri apar, este necesar a investiga cui au apărut fără a încerca să le ducem la bun sfârșit. Oricât de multe gânduri ar apărea, ce [contează]? Dacă pe măsură ce gândurile apar se investighează vigilent cui au apărut, va fi limpede: mie. Daca se investighează cine sunt eu [îndreptând atenția vigilent spre sine, eul căruia îi apar toate celelalte], mintea se va întoarce în locul ei de naștere [anume sine însuși, sursa din care a apărut]; [și cum astfel atenția nu mai este îndreptată spre el] gândul care apăruse va înceta. Practicând și practicând în acest fel, puterea minții de a rămâne ferm stabilită în locul ei de naștere sporește. Când mintea subtilă iese pe poarta creierului și a organelor de simț, apar nume și forme grosiere [fenomenele ce alcătuiesc atât lumea mentală cât și cea fizică]; când ea rămâne în inimă [centrul a sine însuși, anume conștiința fundamentală de sine „eu sunt”], numele și formele dispar. Numele „ahamukham” [interiorizare, cu fața spre „eu”] sau „antarmukan” [cu fața spre interior] este numai pentru [sau se referă numai la] menținerea minții în inimă [adică menținerea minții sau a atenției fixată ferm pe conștiința fundamentală „eu sunt”, care este centrul sau inima egoului, conștiința amestecată cu adaosuri „eu sunt acest trup”]. Numele „bahirmukham” [exteriorizare] este numai pentru [sau se referă numai la] a [o] lăsa [să plece] afară din inimă [adică a lăsa mintea să se miște în afară, plecând de la „eu sunt” către orice altceva]. Numai atunci când mintea rămâne astfel [ferm stabilită] în inimă, ceea ce se cheamă „eu” [anume ego], care este mūlam [rădăcina, baza, cauza sau originea] tuturor gândurilor, va dispărea și numai sine însuși, care există de-a pururea, vă străluci. Numai acel loc în care gândul pe nume „eu” [anume ego] nu mai există deloc este svarūpa [propria formă sau adevărata natură a sine însuși, adică noi înșine așa cum suntem cu adevărat]. Numai asta [este ceea ce] se cheamă „mauna” [tăcere]. Numele „jñāna-dṛṣṭi” [lit. „viziunea cunoașterii”, a vedea prin ochiul adevăratei cunoașteri sau a conștiinței pure] este numai pentru [sau se referă numai la] rămânerea în acest fel. Summā-v-iruppadu [lit. „doar a fi”] înseamnă a dizolva [a face să dispară] mintea în ātma-svarūpa [adevărata natură a sine însuși]. În afară de asta [de această stare de simplă ființare, în care ego este dizolvat pentru totdeauna în ātma-svarūpa și deci nu răsare deloc ca să cunoască nimic altceva], nici cunoașterea gândurilor altora, nici cunoașterea celor trei timpuri [trecut, prezent și viitor] și nici cunoașterea a ce se întâmplă în locuri îndepărtate nu poate fi jñāna-dṛṣṭi.
Paragraful 7:
yathārtham-āy uḷḷadu ātma-sorūpam oṉḏṟē. jaga-jīva-īśvarargaḷ, śippiyil veḷḷi pōl adil kaṟpaṉaigaḷ. ivai mūṉḏṟum ēka-kālattil tōṉḏṟi ēka-kālattil maṟaigiṉḏṟaṉa. sorūpam-ē jagam; sorūpam-ē nāṉ; sorūpam-ē īśvaraṉ; ellām śiva sorūpam ām.
Ceea ce există cu adevărat este numai ātma-svarūpa [propria formă sau adevărata natură a sine însuși]. Lumea, sufletul și Dumnezeu sunt kalpanaigaḷ [închipuiri, imaginații, creații mentale, iluzii sau suprapuneri iluzorii], precum argintul [iluzoriu] dintr-o scoică. Acestea trei apar simultan și dispar simultan. Numai svarūpa [propria formă sau adevărata natură a sine însuși] este lumea; numai svarūpa este „eu” [ego sau sufletul]; numai svarūpa este Dumnezeu; totul este śiva-svarūpa [propria formă sau adevărata natură a lui śiva, întregul infinit, care este sine însuși].
Paragraful 8:
maṉam aḍaṅguvadaṟku vicāraṇaiyai-t tavira vēṟu tahunda upāyaṅgaḷ-illai. maṯṟa upāyaṅgaḷiṉāl aḍakkiṉāl maṉam aḍaṅgiṉāl-pōl irundu, maṟupaḍiyum kiḷambi-viḍum. pirāṇāyāmattāl-um maṉam aḍaṅgum; āṉāl pirāṇaṉ aḍaṅgi-y-irukkum varaiyil maṉam-um aḍaṅgi-y-irundu, pirāṇaṉ veḷi-p-paḍum-bōdu tāṉ-um veḷi-p-paṭṭu vāsaṉai vayattāy alaiyum. maṉattiṟkum pirāṇaṉukkum piṟappiḍam oṉḏṟē. niṉaivē maṉattiṉ sorūpam. nāṉ-eṉṉum niṉaivē maṉattiṉ mudal niṉaivu; adu-v-ē y-ahaṅkāram. ahaṅkāram eṅgirundu uṯpatti-y-ō, aṅgirundu-tāṉ mūccum kiḷambugiṉḏṟadu. āhaiyāl maṉam aḍaṅgum-pōdu pirāṇaṉ-um, pirāṇaṉ aḍaṅgum-pōdu maṉamum aḍaṅgum. pirāṇaṉ maṉattiṉ sthūla rūpam-eṉa-p-paḍum. maraṇa-kālam varaiyil maṉam pirāṇaṉai uḍalil vaittu-k-koṇḍirundu, uḍal marikkum kālattil adaṉai-k kavarndu-goṇḍu pōkiṉḏṟadu. āhaiyāl pirāṇāyāmam maṉattai y-aḍakka sahāyam-āhum-ē y-aṉḏṟi maṉōnāśam seyyādu.
Pentru ca mintea să înceteze [să se potolească, să se stingă, să cedeze, să dispară] nu există alte căi adecvate pe lângă vicāraṇā [investigarea de sine]. Dacă este făcută să înceteze [să se stingă sau să dispară] prin alte mijloace, mintea va rămâne [o vreme] ca și cum ar fi încetat, dar va răsări [va încolți, va apărea sau va porni] din nou. Chiar și prin prāṇāyāma [controlul respirației] mintea cedează; atâta timp cât prāṇa [viața, manifestată prin respirație și celelalte procese fiziologice] rămâne stinsă, și mintea rămâne stinsă, însă odată ce prāṇa apare și mintea va reveni și va rătăci sub imperiul vāsanelor [tendințelor, înclinațiilor] [ei]. Locul de naștere al minții și al prāṇei este unul și același [anume ātma-svarūpa, adevărata natură a sine însuși, care est conștiință pură, „eu sunt”]. Numai gândul este svarūpa [propria formă sau adevărata natură a] minții. Numai gândul pe nume „eu” este primul gând al minții; numai el este ego. De unde răsare ego, de acolo răsare [încolțește, iese la suprafață sau pornește] și respirația. Așadar, când mintea cedează [se stinge sau dispare], și prāṇa [cedează], [iar] când prāṇa cedează, și mintea cedează. Prāṇa este numită forma grosieră a minții. Până la moarte mintea ține prāṇa în trup, iar la momentul morții trupului pleacă agățând-o [adică mintea pleacă agățând, furând sau luând cu forța prāṇa]. Așadar, prāṇāyāma este doar un ajutor pentru a restrânge mintea [pentru a o face temporar să înceteze, să se stingă sau să dispară], dar nu va duce la manōnāśa [anihilarea minții].
Notă: Următoarele trei propoziții nu fac parte din eseul original scris de Bhagavan în 1926 sau 1927, ci au fost adăugate ulterior, fie în mijlocul anilor 1930 sau mai târziu, după propoziția „Așadar, când mintea cedează, și prāṇa [cedează], [iar] când prāṇa cedează, și mintea cedează. ”:
āṉāl suṙuttiyil maṉam aḍaṅgi-y-irunda-pōdil-um pirāṇaṉ aḍaṅga-v-illai. dēhattiṉ pādugāppiṉ nimittam-um dēham-āṉadu marittu-viṭṭadō v-eṉḏṟu piṟar aiyuṟā-vaṇṇamum i-vv-āṟu īśvara niyatiyāl ēṟpaṭṭirukkiṟadu. jāggirattil-um samādhiyil-um maṉam aḍaṅgugiṟa-pōdu pirāṇaṉ aḍaṅgugiṟadu.
„Totuși, în somn, deși mintea a încetat [s-a stins sau a dispărut], prāṇa nu încetează. Este rânduit astfel de către Dumnezeu pentru a proteja trupul și pentru ca alți oameni să nu se întrebe dacă acesta a murit. Când mintea încetează [se stinge sau dispare] în starea de veghe și în samādhi [stare de manōlaya sau dizolvare temporară a minții provocată de prāṇāyāma sau alte practici yōga], prāṇa încetează.”
Potrivit învățăturile principale ale lui Bhagavan, trupul și lumea sunt doar creații ale minții, așa că ele par să existe numai atâta timp cât sunt percepute de către ego, rădăcina și centrul minții, și deci nu există atunci când mintea s-a stins în somn. Așadar, dacă aceste propoziții sunt ceva ce Bhagavan a spus cu adevărat, putem presupune că a spus asta ca răspuns pentru cineva care a obiectat propoziției anterioare, argumentând că atunci când cineva doarme alții îl/o văd respirând. În acest caz, este o concesie făcută înțelegerii lor limitate, văzând că nu vor să accepte învățătura lui potrivit căreia trupul, prāṇa, lumea și restul fenomenelor par să existe doar din punctul de vedere al egoului și deci încetează a mai exista atunci când mintea încetează a exista, precum în somn.
Paragraful 9:
piraṇāyāmam pōla-v-ē mūrtti-d-dhiyāṉam, mantira-japam, āhāra niyamam eṉbavaigaḷum maṉattai aḍakkum sahāyaṅgaḷ-ē. mūrtti-d-dhiyāṉattālum, mantira-japattālum maṉam ēkāggirattai y-aḍaigiṟadu. sadā-calittu-k koṇḍirukkum yāṉaiyiṉ tutikkaiyil oru caṅgiliyai-k koḍuttāl a-v-yāṉai eppaḍi vēṟoṉḏṟaiyum paṯṟāmal adaiyē paṯṟi-k-koṇḍu sellumō, appaḍiyē sadā-calittu-k koṇḍirukkum maṉamum, adaṉai ēdō oru nāmam alladu rūpattil paṙakkiṉāl adaiyē paṯṟi-k-koṇḍirukkum. maṉam aḷaviṟanda niṉaivugaḷ-āy virigiṉḏṟapaḍiyāl o-vv-oru niṉaivum adi-bala-v-īṉam-āha-p pōgiṉḏṟadu. niṉaivugaḷ aḍaṅga v-aḍaṅga ēkāggira-t-taṉmai y-aḍaindu, adaṉāl balattai y-aḍainda maṉattiṟku ātma-vicāram sulabham-āy siddhikkum. ellā niyamaṅgaḷilum siṟanda mita sātvika āhāra niyamattāl maṉattiṉ satva guṇam virutti-y-āhi, ātma-vicārattiṟku sahāyam uṇḍāgiṟadu.
La fel ca prāṇāyāma, cele ce se cheamă mūrti-dhyāna [mediația asupra unei forme a lui Dumnezeu], mantra-japa [repetarea unui cuvânt sau a unei formule sacre] și āhāra-niyama [restricționarea dietei, în special restricția de a consuma numai mâncare vegetariană] sunt de asemenea numai ajutoare care restrâng mintea [dar care nu vor duce la anihilarea ei]. Atât prin mūrti-dhyāna, cât și prin mantra-japa, mintea dobândește ēkāgratā [ascuțime, putere de focalizare]. Dacă se pune un lanț în trompa unui elefant, care se află în continuă mișcare [legănându-se încercând să prindă una sau alta], elefantul se va ține numai de acesta fără a se agăța de alte lucruri. În același fel, mintea, care se află în continuă mișcare [rătăcoind gândindu-se la una sau alta], va rămâne ancorată [fără a gândi gânduri inutile despre orice altceva] într-un nume sau o formă dacă este obișnuită să se țină numai de acesta. Datorită felului în care mintea se împrăștie în nenumărate gânduri [risipindu-și astfel energia], fiecare gând devine extrem de slab. Când gândurile se redyuc și se reduc [din ce în ce mai mult], pentru mintea care, dobândind ēkāgra-taṉmai [natură ascuțită, focalizată], a dobândit astfel putere, ātma-vicāra [investigarea de sine] va fi realizată cu ușurință. Prin mita sāttvika āhāra-niyama [restricția de a consuma numai mâncare sattvică în cantități moderate], care este cea mai bună dintre toate restricțiile, sattva-guṇa [calitatea „ființării”, a calmului și a clarității] sporind în minte, va apărea [astfel] ajutor pentru investigarea de sine.
Paragraful 10:
toṉḏṟutoṭṭu varugiṉḏṟa viṣaya-vāsaṉaigaḷ aḷavaṯṟaṉavāy-k kaḍal-alaigaḷ pōl tōṉḏṟiṉum avai-yāvum sorūpa-dhyāṉam kiḷamba-k kiḷamba aṙindu-viḍum. attaṉai vāsaṉaigaḷum oḍuṅgi, sorūpa-māttiram-āy irukka muḍiyumā v-eṉṉum sandēha niṉaivukkum iḍam koḍāmal, sorūpa-dhyāṉattai viḍā-p-piḍiyāy-p piḍikka vēṇḍum. oruvaṉ evvaḷavu pāpiyāy irundālum, ‘nāṉ pāpiyāy irukkiṟēṉē; eppaḍi-k kaḍaittēṟa-p pōgiṟēṉ’ eṉḏṟēṅgi y-aṙudu-koṇḍirāmal, tāṉ pāpi eṉṉum eṇṇattaiyum aṟavē y-oṙittu sorūpa-dhyāṉattil ūkkam uḷḷavaṉāha v-irundāl avaṉ niścayamāy uru-p-paḍuvāṉ.
Deși nenumărate viṣaya-vāsanā [înclinații de a avea parte de lucruri diferite de sine însuși], care vin din negura timpului, răsar [sub formă de gânduri sau fenomene] precum valurile oceanului, vor fi cu toate distruse pe măsură ce svarūpa-dhyāna [îndreptarea atenției spre sine însuși, contemplarea propriei forme sau a adevăratei naturi a sine însuși] sporește și sporește [în profunzime și intensitate]. Nelăsând loc nici măcar gândului de îndoială, „Atât de multe vāsane încetând [sau fiind dizolvate], este posibil să rămân doar ca svarūpa [propria mea formă sau adevărata mea naturp]?”, este necesar a se ține strâns cu îndârjire de atenția către sine. Oricât de mare păcătos ar fi cineva, dacă în loc să se lamenta și să plângă: „Sunt un păcătos! Cum voi putea fi eu izbăvit?”, ar respinge chiar și gândul că este un păcătos și ar rămâne zelos [sau ferm] în atenția către sine, cu siguranță va fi îndreptat [transformat în ceea ce este de fapt].
Paragraful 11:
maṉattiṉgaṇ edu-varaiyil viṣaya-vāsaṉaigaḷ irukkiṉḏṟaṉavō, adu-varaiyil nāṉ-ār eṉṉum vicāraṇai-y-um vēṇḍum. niṉaivugaḷ tōṉḏṟa-t tōṉḏṟa appōdaikkappōdē avaigaḷai-y-ellām uṯpatti-sthāṉattilēyē vicāraṇaiyāl naśippikka vēṇḍum. aṉṉiyattai nāḍādiruttal vairāggiyam alladu nirāśai; taṉṉai viḍādiruttal ñāṉam. uṇmaiyil iraṇḍum oṉḏṟē. muttu-k-kuḷippōr tam-m-iḍaiyil kallai-k kaṭṭi-k-koṇḍu mūṙki-k kaḍal-aḍiyil kiḍaikkum muttai eppaḍi eḍukkiṟārgaḷō, appaḍiyē o-vv-oruvaṉum vairāggiyattuḍaṉ taṉṉuḷ ḷ-āṙndu mūṙki ātma-muttai y-aḍaiyalām. oruvaṉ tāṉ sorūpattai y-aḍaiyum varaiyil nirantara sorūpa-smaraṇaiyai-k kai-p-paṯṟuvāṉ-āyiṉ adu-v-oṉḏṟē pōdum. kōṭṭaikkuḷ edirigaḷ uḷḷa-varaiyil adilirundu veḷiyē vandu-koṇḍē y-iruppārgaḷ. vara vara avargaḷai-y-ellām veṭṭi-k-koṇḍē y-irundāl kōṭṭai kaivaśa-p-paḍum.
Atâta timp cât în minte există viṣaya-vāsanā, investigația cine sunt eu este necesară. Pe măsură ce gândurile apar, este necesar a le nimici în acel moment pe toate prin vicāraṇā [investigare sau îndreptare a atenției cu determinare către sine însuși] exact în locul din care răsar. A nu da atenție la nimic altceva [în afară de sine însuși] este vairāgya [detașare, lipsa patimilor] sau nirāśā [lipsa dorințelor]; a nu se părăsi pe [sau a nu da drumul la] sine însuși este jñāna [cunoaștere sau conștiință adevărată]. De fapt, cele două [vairāgya și jñāna] sunt una [și aceeași]. Pescuitorii de perle, legându-și pietre de talie și scufundându-se, adună perle de pe fundul oceanului. Tot așa, fiecare, scufundându-se adânc în sine însuși cu vairāgya [libertate față de dorința de a fi conștient de orice altceva în afară de sine însuși], poate obține ātma-muttu [perla sinelui, perla care este adevărata natură a sine însuși]. Agățarea fermă de o neîntreruptă svarūpa-smaraṇa [amintire de sine] până ce se dobândește svarūpa [adevărata natură a sine însuși, adică sine însuși așa cum este de fapt], numai asta este îndeajuns. Atâta timp cât inamicii [viṣaya-vāsanā] se află în fortăreață [în inimă], ei vor ieși în mod constant [la atac]. Trecându-i continuu prin sabie [sau nimicindu-i] pe măsura ce ies, fortăreața va fi [în cele din urmă] cucerită.
Paragraful 12:
kaḍavuḷ-um guru-v-um uṇmaiyil vēṟallar. puli-vāyil paṭṭadu evvāṟu tirumbādō, avvāṟē guruviṉ-aruḷ-pārvaiyil paṭṭavargaḷ avarāl rakṣikka-p-paḍuvarē y-aṉḏṟi y-oru-k-kāl-um kaiviḍa-p-paḍār; eṉiṉum, guru kāṭṭiya vaṙi-p-paḍi tavaṟādu naḍakka vēṇḍum.
Dumnezeu și guru nu sunt de fapt diferiți. La fel cum prada prinsă în fălcile tigrului nu se va întoarce, cei care au fost prinși în privirea grației lui guru nu vor fi niciodată abandonați și vor fi cu siguranță izbăviți de el; este necesar, însă, a păși negreșit pe calea arătată de guru.
Paragraful 13:
āṉma-cintaṉaiyai-t tavira vēṟu cintaṉai kiḷambuvadaṟku-c caṯṟum iḍam-koḍāmal ātma-niṣṭhāparaṉ-āy iruppadē taṉṉai īśaṉukku aḷippadām. īśaṉpēril e-vv-aḷavu bhārattai-p pōṭṭālum, a-vv-aḷavai-y-um avar vahittu-k-koḷḷugiṟār. sakala kāriyaṅgaḷai-y-um oru paramēśvara śakti naḍatti-k-koṇḍirugiṟapaḍiyāl, nāmum adaṟku aḍaṅgi-y-irāmal, ‘ippaḍi-c ceyya-vēṇḍum; appaḍi-c ceyya-vēṇḍum’ eṉḏṟu sadā cintippadēṉ? puhai vaṇḍi sakala bhāraṅgaḷaiyum tāṅgi-k-koṇḍu pōvadu terindirundum, adil ēṟi-k-koṇḍu pōhum nām nammuḍaiya siṟiya mūṭṭaiyaiyum adil pōṭṭu-viṭṭu sukhamāy irāmal, adai namadu talaiyil tāṅgi-k-koṇḍu ēṉ kaṣṭa-p-paḍa-vēṇḍum?
A fi ātma-niṣṭhāparaṉ [stabilit ferm drept sine însuși], nelăsând nici cel mai mic loc vreunei cintana [gând] să răsară în afară de ātma-cintana [gând despre sine însuși, contemplare de sine sau auto-atenție], numai asta înseamnă a se da pe sine lui Dumnezeu. Oricâtă povară am pune pe Dumnezeu, el o va purta pe toată. Cum o singură paramēśvara śakti [putere cârmuitoare supremă sau putere a lui Dumnezeu] conduce toate kārya [orice trebuie să se săvârșească sau să se întâmple], în loc să ne supunem ei, de ce să ne gândim în continuu „Trebuie să fac astfel; ba nu, altfel”? Deși știm că trenul poartă toată povara, de ce trebuie ca noi, ce călătorim în el. să suferim purtând micul nostru bagaj pe cap în loc să-l lăsăm jos și să rămânem fericiți?
Paragraful 14:
sukham-eṉbadu ātmāviṉ sorūpamē; sukhamum ātma-sorūpamum vēṟaṉḏṟu. ātma-sukham oṉḏṟē y-uḷḷadu; aduvē satyam. pirapañca-p-poruḷ oṉḏṟil-āvadu sukham-eṉbadu kiḍaiyādu. avaigaḷilirundu sukham kiḍaippadāha nām namadu avivēkattāl niṉaikkiṉḏṟōm. maṉam veḷiyil varum-pōdu duḥkhattai y-aṉubhavikkiṟadu. uṇmaiyil namadu eṇṇaṅgaḷ pūrtti-y-āhum-pōdellām adu taṉṉuḍaiya yathāsthāṉattiṟku-t tirumbi ātma-sukhattaiyē y-aṉubhavikkiṟadu. appaḍiyē tūkkam, samādhi, mūrccai kālaṅgaḷilum, icchitta poruḷ kiḍaikkiṟa-bōdum, veṟutta poruḷukku kēḍuṇḍāhum-bōdum, maṉam antarmukham-āhi ātma-sukhattaiyē y-aṉubhavikkiṟadu. ippaḍi maṉam ātmāvai viṭṭu veḷiyē pōvadum, uḷḷē tirumbuvadum-āha ōyviṉḏṟi y-alaikiṟadu. marattaḍiyil niṙal sukham-āy irukkiṟadu. veḷiyil sūriya-veppam koḍumai-y-āy irukkiṟadu. veḷiyil alaiyum oruvaṉ niṙaliṯ ceṉḏṟu kuḷircci y-aḍaikiṟāṉ. siṟidu nērattiṟku-p piṉ veḷi-k-kiḷambi veppattiṉ koḍumaik kāṯṟādu, maṟupaḍiyum marattaḍikku varugiṉḏṟāṉ. ivvāṟu niṙaliṉiṉḏṟu veyiliṯ pōvadum, veyiliṉiṉḏṟu niṙaliṯ celvadum-āy-irukkiṟāṉ. ippaḍi-c ceygiṟavaṉ avivēki. āṉāl vivēkiyō niṙalai-viṭṭu nīṅgāṉ. appaḍiyē ñāṉiyiṉ maṉamum birammattai viṭṭu nīṅguvadillai. āṉāl aññāṉiyiṉ maṉamō pirapañcattil uṙaṉḏṟu duḥkha-p-paḍuvadum, siṟidu nēram birammattiṟku-t tirumbi sukham aḍaivadum-āy irukkiṟadu. jagam eṉbadu niṉaivē. jagam maṟaiyum-bōdu adāvadu niṉaivaṯṟa-bōdu maṉam āṉandattai y-aṉubhavikkiṉḏṟadu; jagam tōṉḏṟum-pōdu adu duḥkhattai y-aṉubhavikkiṉḏṟadu.
Ceea ce se cheamă sukha [fericire, satisfacție, bucurie, ușurare, comfort] este numai svarūpa [propria formă sau adevărata natură] a lui ātmā [sine însuși]; sukha și ātma-svarūpa [adevărata nautră a sine însuși] nu sunt diferite. Numai ātma-sukha [fericirea care este sine însuși] există; numai asta este real. Ceea ce se cheamă sukha [fericire sau satisfacție] nu se găsește în niciunul dintre obiectele lumii. Credem că fericirea vine de la ele din pricina avivēka [lipsă de discernămân, de judecată sau lipsa abilității de a distinge un lucru de altul]. Când mintea iese [din ātma-svarūpa], ea are parte de duḥkha [insatisfacție, disconfort, nefericire, tulburare, suferință, tristețe, durere sau necaz]. De fapt, de fiecare dată când gândurile [dorințele, speranțele] noastre sunt împlinite, ea [mintea], întoarcându-se la locul ei [inima, adevărata noastră natură, care este sursa din care a răsăsarit], are parte de nimic altceva decât ātma-sukha [fericirea care este sine însuși]. La fel, în stările de somn, samādhi [o stare de manōlaya sau dizolvare temporară a minții la care se ajunge prin prāṇāyāma sau alte practici yōga], leșin, când ceva dorit este obținut și când ceva nedorit este distrus [deteriorat, eliminat sau îndepărtat], mintea devine antarmukham [întoarsă spre interior] și are parte de nimic altceva decât ātma-sukha. Mintea rătăcește neîncetat în acest fel, exteriorizându-se și părăsindu-se pe sine, iar apoi întorcându-se din nou înăuntru. La baza copacului umbra este plăcută [comfortabilă sau minunată]. Afară, căldura soarelui este severă [sau aspră]. O persoană care se plimbă pe afară se răcorește [lit. obține răcoare] intrând la umbră. După un timp iese afară, dar, neputând suporta căldura severă, se întoarce iar la baza copacului. În felul acesta hoinărește, mergând de la umbră la soare și din nou de la soare la umbră. O persoană care se comportă astfel este un avivēki [cineva care este lipsit de judecată, de discernământ sau de abilitatea de a distinge]. Un vivēki [cineva care poate judeca, discerne sau distinge] nu va părăsi însă umbra. În același fel, mintea unui jñāni [acela care este conștient de adevărata sa natură] nu va părăsi pe brahman [acela ce este singurul lucru care există, anume pură conștiință, care este fericire infinită și adevărata natură a sine însuși]. Mintea unui ajñāni [acela care nu este conștient de adevărata sa natură] continuă însă să aibă parte de duḥkha [insatisfacție sau suferință] rătăcind în lume, iar pentru scurt timp obține sukha [satisfacție sau fericire] întorcându-se la brahman. Ceea ce se cheamă „lume” nu este altceva decât gânduri [pentru că, la fel ca lumea din vis, ceea ce luăm drept lume nu este altceva decât o serie de percepții, care în fapt nu sunt altceva decât fenomene mentale, adică gânduri]. Atunci când lumea dispare, adică când gândurile încetează, mintea are parte de fericire; atunci când lumea apare, are parte de duḥkha [insatisfacție sau suferință].
Paragraful 15:
icchā-saṅkalpa-yatnam-iṉḏṟi y-eṙunda ādittaṉ saṉṉidhi-māttirattil kānta-k-kal aggiṉiyai-k kakkuvadum, tāmarai malarvadum, nīr vaṯṟuvadum, ulahōr tattaṅ kāriyaṅgaḷil piraviruttittu iyaṯṟi y-aḍaṅguvadum, kāntattiṉ muṉ ūsi cēṣṭippadum pōla saṅkalpa-rahitar-āy-irukkum īśaṉ saṉṉidhāṉa-viśēṣa-māttirattāl naḍakkum muttoṙil alladu pañcakiruttiyaṅgaṭ kuṭpaṭṭa jīvargaḷ tattam karmāṉusāram cēṣṭit taḍaṅgugiṉḏṟaṉar. aṉḏṟi, avar saṅkalpa-sahitar allar; oru karumam-um avarai y-oṭṭādu. adu lōka-karumaṅgaḷ sūriyaṉai y-oṭṭādadum, ēṉaiya catur-bhūtaṅgaḷiṉ guṇāguṇaṅgaḷ viyāpakam-āṉa ākāyattai y-oṭṭādadum pōlum.
La fel cum în simpla prezență a soarelui, care a răsarit fără icchā [dorință], saṁkalpa [intenție, voință, sau dorință] sau yatna [efort], piatra soarelui [sūryakānta, o nestemată despre care se spune că emite foc sau căldură când este expusă la soare] emite căldură, lotusul înflorește, apa se evaporă și oamenii își încep, continuă și sfârșesc kārya [activitățile] zilnice și [la fel cum] acul se mișcă în fața magnetului, jīva [ființele vii], care sunt supuse [sau prinse în] muttoṙil [tripla activitate a lui Dumnezeu, anume creație, susținere și distrugere] sau pañcakṛtyas [cele cinci funcții ale lui Dumnezeu, anume creație, susținere, distrugere, tăinuire și grație], care au loc doar prin [sau prin nimic altceva decât] natura deosebită a prezenței lui Dumnezeu, care este saṁkalpa rahitar [lipsit de intenție sau voință], se mișcă [fac efort sau sunt prinși în activități] și se sting [încetează a mai fi activi, devin nemișcați sau dorm] în funcție de karma lor. El [Dumnezeu] nu este însă saṁkalpa sahitar [cineva care este în legătură cu sau care posedă voință sau intenție]; nici măcar o singură karma nu se lipește de el [adică nu este legat sau afectat în nicun fel de karma]. Activitățile lumii [activitățile întreprinse în lume] nu se lipesc de soare [sau nu îl afectează], nici calitățile sau defectele celorlalte patru elemente [pământ, apă, aer și foc] nu se lipesc de spațiul atotcuprinzător.
Paragraful 16:
ennūlilum mukti y-aḍaivadaṟku maṉattai y-aḍakka vēṇḍum-eṉḏṟu solla-p-paṭ ṭuḷḷapaḍiyāl, maṉōnigrahamē nūlgaḷiṉ muḍivāṉa karuttu eṉ ḏṟaṟindu-goṇḍa piṉbu nūlgaḷai y-aḷaviṉḏṟi-p paḍi-p-padāl payaṉ-illai. maṉattai y-aḍakkuvadaṟku-t taṉṉai yār eṉḏṟu vicārikka vēṇḍum-ē y-allāmal eppaḍi nūlgaḷil vicārippadu? taṉṉai-t taṉṉuḍaiya ñāṉa-k-kaṇṇāl-tāṉ-ē y-aṟiya vēṇḍum. rāmaṉ taṉṉai rāmaṉ-eṉḏṟaṟiya-k kaṇṇāḍi vēṇḍum-ā? ‘tāṉ’ pañca kōśaṅgaḷukkuḷ ḷ-iruppadu; nūlgaḷ-ō avaṯṟiṟku veḷiyil iruppavai. āhaiyāl, pañca kōśaṅgaḷai-y-um nīkki vicārikka vēṇḍiya taṉṉai nūlgaḷil vicārippadu vīṇē. bandhattil irukkum tāṉ yār eṉḏṟu vicārittu taṉ yathārtha sorūpattai-t terindu-koḷvadē mukti. sadā-kālam-um maṉattai ātmāvil vaittiruppadaṟku-t tāṉ ‘ātma-vicāram’ eṉḏṟu peyar; dhiyāṉam-ō taṉṉai saccidāṉanda birahmmamāha bhāvippadu. kaṯṟavai y-aṉaittaiyum oru-kālattil maṟakka vēṇḍi-varum.
Cum în toate textele [advaita vēdānta] se spune că pentru a obține mukti [eliberarea] este necesar a face mintea să înceteze, știind că numai manōnigraha [restrângerea, subjugarea sau distrugerea minții] este intenția [scopul sau ținta] finală a acestor texte, nu există vreun folos în a studia texte la nesfârșit. Pentru a face mintea să înceteze este necesar a investiga cine este sine însuși, [însă] în loc [de a face asta] cum [se poate a se vedea pe sine] investigând în texte? Este nevoie a se cunoaște pe sine numai cu propriul ochi de jñāna [conștiință pură]. Are nevoie [o persoană pe nume] Raman de o oglindă pentru a se cunoaște pe sine drept Raman? „Sine însuși” este înăuntrul celor pañca-kōśa [cele cinci învelișuri care par să acopere și să obscuereze ceea ce sine însuși este de fapt, anume trupul fizic, forța vitală, mintea, intelectul și voința], pe când textele sunt în afara lor. Așadar, a investiga în texte [pentru a se cunoaște] pe sine, pe care este necesar a-l investiga lăsând la o parte [excluzând, îndepărtând, renunțând la sau separându-se de] toate pañca-kōśa, este inutil. A investiga cine este sine însuși, cel care se află în robie, cunoscând [astfel] yathārtha svarūpa [adevărata natură], numai asta este mukti [eliberare]. Numele „ātma-vicāra” este numai pentru [sau se referă numai la] menținerea minții întotdeauna în ātma [sine însuși]; dhyāna [meditația], în schimb, înseamnă a se considera [gândi sau imagina] pe sine ca fiind sat-cit-ānanda brahman [unica realitatea absolută, care este existență-conștiință-fericire]. Va veni un moment când tot ce s-a învățat va trebui uitat.
Paragraful 17:
kuppaiyai-k kūṭṭi-t taḷḷa-vēṇḍiya oruvaṉ adai y-ārāyvadāl eppaḍi-p payaṉ-illai-y-ō appaḍi-y-ē taṉṉai y-aṟiya-vēṇḍiya oruvaṉ taṉṉai maṟaittu-koṇḍirukkum tattuvaṅgaḷ aṉaittaiyum sērttu-t taḷḷi-viḍāmal avai ittaṉai-y-eṉḏṟu kaṇakkiḍuvadāl-um, avaṯṟiṉ guṇaṅgaḷai ārāyvadāl-um payaṉ-illai. pirapañcattai oru soppaṉattai-p-pōl eṇṇi-k-koḷḷa vēṇḍum.
La fel cum cineva care are nevoie să adune [sau să măture] și să arunce gunoiul [nu ar avea] nimic de câștigat examinându-l [investigându-l sau analizându-l], acela care are nevoie a se cunoaște pe sine însuși [nu va avea] nimic de câștigat dacă, în loc de a respinge toate tattvele [principiile ontologice din care se spune că sunt alcătuite toate lucrurile], care ascund pe sine însuși, calculează că sunt atâtea și examinează calitățile lor. Este necesar a considera lumea [despre care se spune că este o expansiune sau o manifestare a acestor tattve] ca pe un vis.
Paragraful 18:
jāgram dīrgham, soppaṉam kṣaṇikam eṉbadu tavira vēṟu bhēdam-illai. jāgrattil naḍakkum vivahāraṅgaḷ ellām e-vv-aḷavu uṇmai-y-āha-t tōṉḏṟugiṉḏṟaṉa-v-ō a-vv-aḷavu uṇmai-y-āha-v-ē soppaṉattil naḍakkum vivahāraṅgaḷ-um a-k-kālattil tōṉḏṟugiṉḏṟaṉa. soppaṉattil maṉam vēṟoru dēhattai y-eḍuttu-k-koḷḷugiṟadu. jāgram soppaṉam iraṇḍil-um niṉaivugaḷ-um nāma-rūpaṅgaḷ-um ēka-kālattil nihaṙgiṉḏṟaṉa.
În afară de afirmația cum că starea de veghe este dīrgha [de lungă durată] și visul este kṣaṇika [de scurtă durată], nu există nicio altă diferență [între ele]. În măsura în care toate vyavahāra [activitățile, afacerile, evenimentele] ce se petrec în starea de veghe par a fi reale, în aceeași măsură chiar și vyavahāra ce se petrec în vis par la momentul acela a fi reale. În vis, mintea ia un alt trup [drept sine însuși]. Atât în starea de veghe, cât și în vis, gândurile și numele-și-formele [toate fenomenele care alcătuiesc lumea aparent exterioară] apar în același timp [sau simultan].
Paragraful 19:
nalla maṉam eṉḏṟum keṭṭa maṉam eṉḏṟum iraṇḍu maṉaṅgaḷ illai. maṉam oṉḏṟē. vāsaṉaigaḷē śubham eṉḏṟum aśubham eṉḏṟum iraṇḍu vidam. maṉam śubha-vāsaṉai vayattāy niṟgum-bōdu nalla maṉam eṉḏṟum, aśubha-vāsaṉai vayattāy niṟgum-bōdu keṭṭa maṉam eṉḏṟum solla-p-paḍum. piṟar e-vv-aḷavu keṭṭavargaḷāy-t tōṉḏṟiṉum avargaḷai veṟuttal āhādu. viruppu-veṟuppugaḷ iraṇḍum veṟukka-t takkaṉa. pirapañca viṣayaṅgaḷil adhikam-āy maṉattai viḍa-k kūḍādu. sāddhiyamāṉa-varaiyil, aṉṉiyar kāriyattil piravēśikka-k kūḍādu. piṟarukku oruvaṉ koḍuppadu ellām taṉakkē koḍuttu-k-koḷḷugiṟāṉ. i-vv-uṇmaiyai y-aṟindāl evaṉ-dāṉ koḍādu oṙivāṉ?
Nu există două minți, o minte bună și o minte rea. Mintea este numai una. Numai vāsanele [înclinațiile sau tendințele] sunt de două feluri, anume śubha [agreabile, virtuoase sau bune] și aśubha [dezagreabile, malefice, dăunatoare sau rele]. Când mintea este sub influența vāsanelor śubha se spune că este o minte bună, iar când este sub influența vāsanelor aśubha o minte rea. Oricât de răi ar părea a fi alți oameni, nu se cade a-i detesta. Se cuvine a avea aversiune [dispreț sau respingere] atât față de dorințe, cât și față de aversiuni. Nu este potrivit a lăsa mintea [să stăruie] în exces asupra celor lumești. Pe cât posibil, nu se cade a se amesteca în treburile altora. Orice este dat altora este dat numai sieși. Dacă s-ar cunoaște acest adevăr, cine ar mai rămâne fără a da?
Paragraful 20:
tāṉ eṙundāl sakalam-um eṙum; tāṉ aḍaṅgiṉāl sakalam-um aḍaṅgum. evvaḷavukkevvaḷavu tāṙndu naḍakkiṟōmō avvaḷavukkavvaḷavu naṉmai-y-uṇḍu. maṉattai y-aḍakki-k-koṇḍirundāl, eṅgē y-irundālum irukkalām.
Dacă sine însuși răsare [sau apare] [ca ego sau minte], totul răsare [sau apare]; dacă sine însuși se stinge [dispare sau încetează], totul se stinge [dispare sau încetează]. În măsura în care ne purtăm [ne comportăm] plecându-ne jos [diminuându-ne, fiind smeriți] există bunătate [beneficiu sau virtute]. Restrângând [limitând sau îmblânzind] [constant] mintea, oriunde am fi putem fi [adică ținând mintea sub control putem avea parte de liniște indiferent de circumstanțe].