Introducere
- de Michael James-
Dintre toate operele lui Bhagavan, Uḷḷadu Nāṟpadu este fără îndoială cea mai importantă și cea mai fundamentală. Nu am exagera afirmând că fără a absorbi pe cât posibil esența acestor patruzeci și două de versete studiindu-le atent, reflectând adânc asupra semnificațiilor lor și a legăturilor coerente între ideile exprimate și, bineînțeles, încercând pe cât posibil a urma simpla cale a investigării de sine, nu vom putea înțelege și aprecia adevărata profunzime a învățăturilor sale. Acestea au o semnificație radicală, iar multe dintre principiile cheie sunt exprimate în modul cel mai clar și coerent în aceste versete.
De exemplu, în Uḷḷadu Nāṟpadu Bhagavan clarifică pe deplin de ce investigarea de sine (ātma-vicāra) este singura cale prin care ego (persoana întâi sau subiectul) poate fi eradicat împreună cu toate progeniturile sale (persoanele doi și trei sau obiectele). Ego, pe care îl descrie în versetul 25 ca fiind o „fantomă lipsită de formă”, este o conștiință de sine eronată, o conștiință care se ia pe sine drept un trup format din cinci învelișuri (după cum indică în versetele 5 și 24), pe când ceea ce suntem cu adevărat nu este vreun fenomen trecător, ci doar conștiință pură, infinită, indivizibilă, eternă și imuabilă (după cum indică în versetele 12 și 13). Ego apare și dăinuie luând forma trupului ca fiind sine însuși și se hrănește agățându-se de alte forme (fiind conștient de orice altceva în afară de sine), așa că se va dizolva și va dispărea numai atunci când va încerca să se agațe de sine însuși (când se va investiga atât de atent încât nu va mai fi conștient de nimic altceva). Bhagavan clarifică de asemenea (în versetele 6, 7, 14, 23 și 26) că toate celelalte (formele sau fenomenele din care lumea pare a fi alcătuită) par să existe numai atunci când suntem conștienți de noi înșine ca fiind ego sau mintea, deoarece toate celelalte nu sunt decât forme pe care le percepem numai atunci când ne percepem pe noi înșine ca fiind o formă (după cum spune în versetele 4 și 5). Atunci când ego nu există nimic altceva nu există, așadar a investiga ce este acest ego înseamnă a renunța la tot (versetul 26).
Deoarece părem a fi ego atunci când suntem conștienți de orice altceva în afară de noi înșine (orice formă sau fenomen), ego nu poate fi eradicat atâta timp cât suntem conștienți de orice altceva și, așadar, singura soluție este să fim conștienți numai și numai de noi înșine, după cum indică Bhagavan în mod clar în versetul 25. Ceea ce rămâne pe urmă este doar conștiința pură, care este ceea ce suntem cu adevărat și a cărei natură este de a nu fi conștientă de nimic altceva în afară de ea însăși (versetele 11, 12, 13 și 31). Cum toate celelalte nu sunt decât aparențe iluzorii care par a exista numai atâta timp cât părem a fi ego și deoarece ego va înceta să existe numai atunci când îl investigăm, singurul efort care merită cu adevărat depus este acela de a investiga cine sau ce suntem de fapt.
Învățăturile pe care Bhagavan ni le dă în Uḷḷadu Nāṟpadu sunt completate și susținute de cele cuprinse în Nāṉ Ār? și Upadēśa Undiyār și, totodată, în mai mică măsură, în celelalte opere ale sale și în numeroasele răspunsuri pe care le-a dat acelora care au venit la el căutând cu adevărat să pună capăt suferinței, lipsei și insatisfacției, răspunsuri care au fost consemnate mai mult sau mai puțin precis în diverse cărți. Acestea fiind spuse, Uḷḷadu Nāṟpadu strălucește ca fiind nucleul și giuvaierul învățăturilor sale, fiind chintesența acestora, care la rândul lor sunt chintesența filozofiei vēdānta și a adevărului cuprins în toate celelalte filozofii și religii.